sâmbătă, 25 iunie 2011

Un punct de vedere interesant

Acest articol este scris de un fost sef al meu, pe care il respect pentru tot ce a facut pentru NOI TOTI (stie le la cine ma refer) si pentru anumite puncte de veder pe care le propaga in blogosfera de cativa ani. Acesta este unul dintre punctele de vedere pe care le agreez: In continuare reiau prin copy-paste intreg articolul:

Citez din presã: "Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere", a spus Băsescu la B1 TV”.

Desigur, a spus mai multe în acel interviu, dar m-am oprit la acest citat pentru simplul motiv cã aşa gândesc şi eu, nu pentru cã nu aş agrea celelalte afirmaţii. Intrucât un rege poate pretinde orice supuşilor sãi, apãi acei supuşi sunt îndreptãţiţi a-i pretinde regelui sã-i apere. Cu orice preţ. Or, numitul Mihai a plecat şi şi-a lãsat supuşii de izbelişte. La un rege, este nerelevant cã s-au fãcut presiuni asupra lui! Doar nu-şi imagineazã cineva cã regii lumii, care s-au bãtut sã câştige teritorii şi sã le fie bine supuşilor lor, sau care s-au bãtut ca sã-şi apere teritoriile, se bãteau fãrã nici o presiune! Sau cã, duşmanii lor, îi întâmpinau cu pâine şi sare! Un rege învinge şi devine erou, sau moare şi devine tot erou. Doar “neica Nimeni” are dreptul sã-şi punã palma-n c_r şi sã plece, zicând cã a fost împins de alţii la un asemenea gest. Si, oricum, dupã ce comiţi un asemenea gest, îţi trebuie mult tupeu sã mai vii şi sã mai pretinzi cã te-ai sacrificat pentru poporul tãu. Ca sã fiu sincer, pe mine mã oripileazã si simplul fapt cã mai existã români care folosesc sitagma “Mihai de România”. Care … de România? De România sunt amãrãştenii care n-au trenuri cu care sã plece şi sã o ducã bine, dând vina pe alţii. De România sunt ãştia care nu pot da vina nici mãcar pe ãia care chiar sunt vinovaţi de necazurile lor. De România este poporul român. Asta, aşa cum este el, mai leneş, mai mincinos, mai delãsãtor, mãcar n-a fugit şi nu s-a întors sã pretindã a fi reînscãunat. Ce fãcea “mãria sa regele Mihai” dacã gãsea ţara goalã la înapoiere, românii plecând şi ei, cã şi asupra lor s-au exercitat presiuni? Sã fi gãsit numai zidurile, gropile de gunoi, cimitirele, maidanezii şi ceva boschetari care nu puteau nici sã fugã. Al cui rege mai vroia sã fie şi ce mai pretindea? Zicea cineva, pe la o televiziune, cã Mihai a fost o victimã a istoriei. Pãi, eu ştiam cã regii fac istoria! Cât de mãreţ şi de respectabil poate fi un rege care face o istorie a cãrei victimã devine el îsuşi?!? Si care este filonul de moralitate pe care îl transmite poporului sãu un rege care abdicã? Cumva, în Constituţia pe baza cãreia funcţiona monarhia în România scria cã regele poate abdica? Dacã da, în ce condiţii? De exemplu, dacã venea cineva care îi cerea “cu pistolul la tâmplã” sã abdice, pretinzând cã vroia sã facã ceva mai bine pentru România decât face el, ar fi abdicat regele? Dar dacã îi spunea cã vrea sã nenoroceascã România, abdica?!?

Si a mai zis preşedintele cã ţara nu avea numai un prim-ministru pe care sã-l declari criminal de rãzboi, în persoana lui Ion ANTONESCU, ci avea şi un şef de stat, care era chiar cel care acuma ar vrea sã fie rege, dar atunci când era s-a fãcut “cã plouã”. Chestia asta mi-i aminteşte pe trepãduşii politruci din MApN care s-au grãbit sã lipeascã eticheta cu “Criminal de Rãzboi” sub pozele lui Antonescu, inclusiv acolo unde el ocupase funcţii pentru care el nu a fost niciodatã acuzat, de nimeni. Cã Antonescu nu a ajus general provenit din cizmar, nici provenit din tâmplar, nici provenit din absolvent de agronomie, sau alte specialitãţi care mai de care mai “militare”. El era militar de carierã, iar asta presupune cã a trecut prin mai multe funcţii pânã a ajuns şef al Marelui Stat Major, funcţii pentru care nu a fost condamnat nici politic, nici istoric. De ce trebuie sã i se punã eticheta “Criminal de rãzboi” peste tot pe unde el a activat cu onoare?!? De exemplu, acolo unde apare poza lui ca ataşat militar. Adicã, atunci când nu conducea şi nu comanda pe nimeni. Fucţie în care nu a comis nici o crimã. Pãi e vreo deosebire între ãştia care au fãcut aşa şi bolşevicii care au procedat absolut la fel când au nãvãlit în România şi care i-au etichetat drept criminali pe toţi oamenii care fãcuserã ceva pentru ţara asta? Dar ãia, mãcar, cel puţin o parte dintre ei, nu erau români. Mi-e greu sã cred cã ãştia ar fi, chiar dacã se declarã ei olteni, ardeleni, sau moldoveni. Tot cozi de topor sunt. E adevãrat, sunt fãcute din lemn furat din pãdurile româneşti. Dar lemnul ãla e provenit din copaci scorburoşi şi îmbibaţi cu mucegai, alungaţi pânã şi de pãdure.

N.B. Ca sã nu-şi rãceascã gura de pomanã vreun papagal, precizez cã eu nu judec politic, cã n-am cunoştinţe politice, eu nu judec istoric, cã nu am cunoştinţe istorice. Eu judec moral, pentru cã moralitatea este o manifestare umanã, nu doar un sumum de cunoştinţe, învãţate, de unii, din cãrţi, fãrã nici-o tangenţã cu propria lor existenţã. Si nici mãcar nu-l laud pe preşedintele Patriei. Nu de alta, dar eu ştiu cã acum vreo câţiva ani, când a condamnat comunismul criminal cu care el, de fapt, a colaborat, avea o altã viziune despre Mihai.

Un comentariu: