pleaca-ti chipul catre mine
si varsa-ti lacrimile pe pamant,
adu-ti aminte cine esti,
trecutul ti-e viata dinainte,
caci ne-am nascut din timp
prin veacuri de-a lungul lunecand,
am construit imparatii de piatra
transpuse din sclipirea unui gand

adu-ti aminte ca mi-ai fost aproape,
si iubeste-te iar cum m-ai iubit pe mine
lasa-te intors la vietatea de dinainte,
la acel glas suav de cuvinte,
caci acum mi-esti doar o soapta lenta
intr-un cor frematator

Iti certi aproapele
pentru ca-l iubesti atat de mult,
iti cauti iertare, dar t-amagesti...
si alergi in cercuri stramte
cu teama sa te intorci,
cand un sentiment grozav
s-aduna-n mintea ta.

dar mi-ai fost aproape,
un gand intre cuvinte.
de ce nu te intoarci la zambetul creator?
deschide aripile, nadir punct latent!
ridica-ti stralucirea mintii
catre tremurul omenirii,
faureste timpul din iubirea ta
si lasa-te cuprins in libertatea sa.